Încercarea Berishei de a ascunde conflictul cu Rugova. Cum Demech și studenții din Pristina folosit împotriva lui

Sali Berisha se îndepărta din ce în ce mai mult de politica americană zilnic. Victoria chiar şi a alegerilor locale din 20 octombrie 1996 şi-a încheiat întreaga putere şi în acelaşi timp drama. El a adăugat Albaniei duşmani politici şi a pierdut cel mai important aliat din lume, SUA.

Presiunea de a închide companiile piramidei a început. Relaţiile guvernamentale cu FMI s-au deteriorat. Ministrul său de Finanţe, Ridvan Bode şi guvernatorul băncii Christaq Lunik, au făcut declaraţii dovedind că nu erau la fel de jucăuşi cu hotărârea Sali Berisha de a nu se atinge de firmele de piramide.

În această situație tensionată, primele scheme de piramidă au fost rupte. Încredinţat că singura cale de a aduce SUA înapoi de partea sa a fost Kosovo, Sali Berişa a fost investită în această bătălie.

Sali Berisha folosește Ademi Demacin vs Rugova

Sali Berisha se uita la Adem Demac, un lider care îl ignorase până atunci. Demac, care a făcut gesturi de implicare în politică prin aderarea la Partidul Parlamentar din Kosovo, a fost invitat la Tirana la sfârşitul lunii noiembrie.

Presa a atras atenţia asupra acestei situaţii. Ca jurnalist al Americii, am încercat să-l interoghez pe Adem Demachin. Problema era că nu-şi găsea locul. Reprezentarea Kosovo la Tirana nu a avut nicio informaţie. Ştia doar că a fost invitat de Sali Berisha.

Berisha a vrut asigurări pe tema de a vorbi cu Demac. Era curiozitatea deosebită dacă ideea interviului era a mea sau editorialul. Apoi mi-a oferit un paznic de-al lui, să-mi facă lipeala cu gărzile lui Demach. În cele din urmă, mi s-a spus să merg la fostul hotel “ (Miniri), un mic hotel în colțul de “Skender Behave” Acolo mi-au spus că cineva mi-ar da un telefon să mă conectez la Demach.

Am stat jumătate de oră, dar nu venea nimeni. L-am întrebat pe recepţionist dacă are vreun mesaj pentru mine. După ce a întrebat despre nume, mi-a spus “po”. După un timp, un tip înalt de la securitatea domnului Demach a venit în hol și a spus că mi-ar da un telefon, unde aș putea suna domnul Demachy într-o jumătate de oră.

Era o oră când urma să mă întâlnesc cu cineva care se ascundea în mijlocul Tiranei. Telefonul pe care mi l-a dat era un număr fix, nu un mobil. Părea familiar pentru că avea aceleaşi numere. Imediat ce băiatul a plecat, am sunat şi am văzut fata de la recepţie ridicând telefonul.

Am înţeles. Ademi Demach a fost la hotel. The <x0);ilegale vice” had not yet gestioned. Am început interviul în holul hotelului.

În timpul interviului, era clar. Primul care susţine protestele din Serbia şi al doilea pe care guvernul de la Tirana nu l-a greşit în sprijinirea lor şi criticând-o pe Pristina pentru pasivitate.

Interviul a fost ceea ce a vrut Sali Berisha. Acesta a necesitat adunarea parlamentului din Kosovo, dinamizarea rezistenţei instituţionale, sprijinirea protestelor din Serbia. Diametral opus poziţiilor lui Rugova.

Două întrebări din răspunsurile sale au explicat totul.

Recent, presa oficială a Tiranei, dar politica oficială solicită de asemenea albanezilor kosovari să sprijine demonstraţiile de opoziţie sârbă. Te alături?

După cum ştiţi, am trimis şi un mesaj în sprijinul acestor demonstraţii. Mesajul s-a întâlnit în sprijinul şi a făcut un mare ecou, atât printre demonstraţii, cât şi printre inteligenţele sârbe. Cred că aceste demonstraţii ar trebui sprijinite, deoarece democratizarea Serbiei este o condiţie care ar face Kosovo liber la un preţ mai mic şi la o rată mai mare.

Există schimbări în politica oficială a Tiranei faţă de recordul politicii Kosovo de astăzi?

Demach: Politica Tiranei a fost în mod constant în favoarea mişcării Kosovo, în sprijinul independenţei Kosovo, iar această politică a avut halucinaţii foarte mici. Dar, recent, politica albaneză - şi anume statul albanez - s-a cristalizat complet. Declaraţiile recente ale dlui Tritan Shehu şi declaraţiile recente ale preşedintelui Berisha sunt foarte favorabile şi sunt la fel cum are nevoie de sprijinul mişcării albaneze.

Cu Sali Berisha, s-a întâlnit pe 24 noiembrie la prânz. Berisha a lăudat faptul că Demac a rămas “sybol la rezistenţa noastră naţională” -- o evaluare care a depăşit greutatea lui Ibrahim Rugova în istoria rezistenţei paşnice.

Anunțul oficial Berisha spune: “El şi-a confirmat opinia cu privire la acordul de educaţie încheiat cu preşedintele Berisha conform căreia problema şcolii ar putea fi rezolvată chiar de studenţii albanezi”, ceea ce a însemnat mişcări de protest ale studenţilor şi studenţilor din Pristina dacă acordul nu ar fi fost pus în aplicare. Acesta a fost motivul protestelor de la Pristina din octombrie 1997. Berisha a subliniat, de asemenea, sprijinul său pentru acordul privind educația, ca dovadă a voinței președintelui Milošev de a respecta ceea ce a semnat”.

Între timp, Berisha a cerut Kosovo să-şi adune Parlamentul, să funcţioneze normal “Parlamentul şi alte instituţii, care nu numai că nu ar complica, ci ar contribui la stabilitatea şi soluţionarea paşnică a chestiunii Kosovo -- probleme care constituie factorul cel mai intermediar al crizei balcanice”.

Sprijinul pentru opoziţia sârbă, efortul de a înfiinţa parlamentul încă neconvenţional al Kosovo şi formarea instituţiilor juridice din Kosovo, au fost de asemenea tezele care au stârnit bătălia tăcută cu Rugova. A fost de fapt tot utopia. Ibrahim Rugova nu a reuşit să-şi protejeze deputaţii de arestare fără a-i constituţiona, cu atât mai puţin să-i adune. Berisha ştia asta foarte bine. Îi spunea Rugova să facă asta sau să plece pentru că alţii o fac.

Ironia a fost că Rugova va veni la Tirana a doua zi după Demac. El a fost de gând după Albania în Norvegia, pentru a continua în SUA la o întâlnire cu Warren Cristopher, apoi în schimb în Franța el va primi o medalie de la Universitatea Sorbona din Paris. După o lună, se întorcea la Tirana şi apoi la Pristina.

Drama Sali Berisha a fost imensă. Ibrahim Rugova, care a considerat un braț al său până atunci, se confrunta acum cu secretarul de stat Warren Christopher de trei ori pe an, în timp ce Berisha era plecată de luni de zile, dar Adem Demach.

Întâlnirea Rugova cu Sali Berisha a avut loc pe 25 noiembrie, la o zi după Demac. În declaraţia de la biroul Berishei, nimeni nu pare să atingă teme fierbinţi. “Preşedinţii Berişa şi Rugova au subliniat faptul că începerea activităţii Parlamentului şi a altor instituţii din Kosovo constituie factori importanţi de stabilitate care contribuie la soluţionarea paşnică a chestiunii Kosovo”. 10000

Fără îndoială că aceasta a fost cea mai dificilă propoziţie a lui Berisha. Ibrahim Rugova a trecut fără prea multă emoţie.

În cadrul ceremoniei sale de anunţ “Doctor Honor” de la Universitatea din Sorbona din Paris, vorbind despre BBC din Albania, Rugova a explicat de ce nu s-a implicat în sprijinirea protestelor din Serbia, aşa cum a solicitat Tirana.

De îndată ce a ajuns la Tirana, Berisha a avut grijă să se întâlnească din nou cu Rugova. El era deja singurul interlocutor al albanezilor cu SUA, iar Berisha trebuia să apară implicată.

Anunţând biroul lui Berisha, preşedinţii “au mulţumit SUA şi au lăudat întâlnirile pe care dl Rugova le-a desfăşurat cu secretarul de stat Christopher, cu congresmeni şi alţi înalţi oficiali ai administraţiei SUA şi le-au considerat ca consolidare a angajamentului şi interesului SUA în soluţionarea problemei Kosovo. Preşedinţii Berişa şi Rugova subliniază că democratizarea căilor democratice şi paşnice din Serbia reprezintă o dezvoltare pozitivă importantă nu numai pentru Serbia, ci şi o contribuţie directă şi reală la pacea şi stabilitatea din regiune”.

Anunţul biroului de presă al Berishei a fost atent să prezinte în fiecare caz cei doi preşedinţi “, în special punctul de protest din Serbia. Dar aveau atitudini publice separate. Acest lucru a fost evident într-un interviu pe care Ibrahim Rugova l-a dat prestigiosului ziar francez “Le Figaro”

Ultima noapte a lui Rugova în Tirana că la sfârşitul lunii decembrie a fost foarte tensionată. Nu mă aşteptam ca lucrurile să meargă atât de departe.

Când m-am întors la Willa 31, sperând că de data asta va da un interviu după vizita ei în Statele Unite, am văzut că situaţia părea tensionată în sala vilei. Asociatul lui, Adnan Merovci, a părăsit un ofiţer de pază care nu te-a lăsat să urci fără să anunţi. Uniunea Gazidelor stătea pe o canapea puţin mai departe, furioasă. I-am salutat fără să ştiu de ce era acolo.

Unde te duci?

Şi apoi a dat din cap spre ultimul etaj, ca să-mi spună Lui?

Da. I-am spus. Am lăsat jumătate de cuvânt pentru un interviu...

Dă din cap atât de dezamăgitor. Se pare că era pregătit să-mi spună de ce a fost în zadar...

Ibrahim Rugova era în cameră şi se uita la televizor. Mi-a spus să mă aşez. I-am spus că aşteaptă în Sindicatul Gazidelor. Poate a fost pentru tine.

I-am spus lui Adnan că sunt ocupat. E tot ce trebuie să fac la alte niveluri.

Neplăcerea cu care vorbea părea că trebuie să schimb subiectul în timp ce el pretindea că caută sticla de whisky.

Întreaga scenă din camera lui şi tensiunea pe care cea care o aştepta în hol părea chiar puternică.

Atunci conversaţia ar merge pe drumul fără importanţă.

Am văzut că nu reuşesc. Nu se punea problema unui interviu.

Intervievezi Vocea Americii? L-am făcut să se simtă inconfortabil din nou.

Nu, nu! Ce interviu! Mă bucur să te văd. Acolo, am găsit whisky! Bem ceva...

Şi apoi conversaţia s-a schimbat complet. Nu am putut obține Berisha în nici, Demacchi sau Bukoshi, nici disputa Tirana Pristina.

Încercarea Berishei de a ascunde conflictul cu Rugova. Cum a crescut elevii la Pristina împotriva lui.
Sali Berisha a simţit pericolul. Văzând răspândirea pe care a primit-o în presa kosovară, conflictul dintre el şi Rugova, întreaga conferinţă de weekend cu două zile înainte de Anul Nou, l-a costat pe Ibrahim Rugova. A făcut tot ce a putut ca să pară că nu s-a întâmplat nimic între ei.

“va reconfirma aici, înaintea dumneavoastră estimări ale contribuţiei de necontestat şi foarte importante a LDK, precum şi ale preşedintelui Rugova în problema Kosovo”. A spus la începutul conferinţei de presă.

Apoi a început să spună propoziţii foarte precaute din ceea ce Berisha nu spunea niciodată. Parcă făcea un test în faţa cuiva.

Subx0> Am sprijinit politica urmărită de forţele politice kosovare, de către preşedintele Rugova şi le susţin din nou. Dar cei aleşi, atunci când caută un vot din partea unui popor asuprit, trebuie să numere cu atenţie toate onorurile şi consecinţele acestui vot. Constituţia Parlamentului este o dezvoltare extrem de importantă în viaţa politică a Kosovo, spre deosebire de constituţionalizarea tuturor celorlalte instituţii”.

Cuvântul lui a fost clar. Într-un fel, el a acuzat liderii kosovari că nu au adunat parlamentul şi nu a refăcut guvernul, punând interesele lor înaintea intereselor Kosovo. Cuvântul “ar trebui să calculeze toate onorurile și consecințele acestui vot”, a fost un atac clar.

În calitatea vocii americane, am căutat microfonul.

Cu ceva timp în urmă, în această sală aţi solicitat albanezilor kosovari să renunţe la cererile lor maxime, în timp ce acum îi încurajaţi să-şi realizeze obiectivele naţionale. Care e diferenţa? În al doilea rând, se pare că Ademi Demac din Kosovo consolidează un nou bloc politic în opoziţie cu preşedintele Rugova. Susţineţi acest lucru, care este opinia dumneavoastră?

Primul răspuns a fost extrem de confuz. Nici o propoziţie nu s-a terminat până la sfârşit... Am făcut o soluție optimă, dar nu tot ceea ce este corect, este posibil. Exprimând soluţiile optimiste, nu am exclus niciodată cea mai bună soluţie pe care albanezii o doresc pentru ei înşişi, dar aceasta are întotdeauna condiţia înţelegerii cu cealaltă parte. Nu cunosc niciun caz ca două ţări să fie divizate paşnic fără un consens comun. Prin urmare, un Kosovo democratic şi o Serbia democratică, sunt convins că vor lua decizii tot mai rezonabile, mai degrabă decât un Kosovo ocupat şi o Serbia totalitară. Asta a fost esenţa declaraţiei mele. În ceea ce-l priveşte pe Adam Demach, nu văd nici un antagonism aşa cum vezi tu jurnaliştii. Nu văd niciun exces să-l ignor pe general. Demach este pe deplin definit pentru mișcarea pașnică, astfel încât platforma sa este platforma civilizată, democratică, care este de fapt păstrată în ceea ce privește o rezoluție pașnică”.

Răspunsul pe care mi l-a dat mi-a justificat sprijinul său pentru o Serbia democratică, după cum spune el, dacă opoziţia sârbă l-a învins pe Milošević, ar putea rezolva problema Kosovo pe o cale democratică -- exact opusul a ceea ce a găsit Rugova. Rugova a considerat opoziţia sârbă la fel de agresivă şi naţionalistă faţă de Kosovo. El a prezentat obsesia sârbă pentru Kosovo ca o cursă naţională împotriva albanezilor.

Condoleanţele lui Berisha au fost deschise în partea Demaci, şi el a pus-o ca personalitate pe figura Rugova. Evident, despărţirea a avut loc.

O întrebare ordonată citită de un reporter din ziar “Albany” a făcut ca îngrijorarea lui Berisha să fie mai clară. Reporterul a întrebat:

Din modul în care aţi reacţionat, dle preşedinte, la protestele de la Belgrad, se pare că speraţi să decideţi soluţia poporului kosovar din Belgrad. Vă deranjează relaţiile albanezo-sârbeşti, în special relaţiile dintre Pristina şi Belgrad?

Au fost întrebări împrăştiate de purtătoarea de cuvânt a Berishei.

Berisha ştia ce avea de gând să spună. Nu şi-a luat ochii de pe hârtie. “Aceştia protestează împotriva unui regim care este fără îndoială cel mai mare - cel mai anti-albanez din toate timpurile - împotriva celui care, cu tancurile, a luat drepturile albanezilor din Kosovo. Prin urmare, dacă demonstraţiile Belgradului sunt susţinute, nu trebuie să uităm că studenţii din Belgrad au unul sau două drepturi de protest, în timp ce albanezii au de multe ori dreptul de a protesta împotriva drepturilor şi libertăţilor lor negate şi încălcate de acest regim. Și nu este vorba despre două unități geografice plasate într-o Africa de Sud și cealaltă în Norvegia, dar este vorba despre același regim. Chiar dacă albanezii s-ar bucura de toate libertăţile şi drepturile lor, cred că de dragul valorilor bazate pe societatea democratică, nu am putea să salutăm mişcarea democratică din Serbia”.

Berisha aici avansat. Într-un fel, el l-a acuzat pe Rugova de încercarea de a câştiga chestiunea Kosovo stând pe spate şi repetând apelul de a sprijini protestele de la Belgrad, imaginând protestul studenţilor de la Belgrad ca protestând împotriva libertăţii Kosovo.

Apoi Sokol Olldashi a intervenit, la momentul respectiv jurnalist al ziarului “Albania”, amintindu-i că forțele politice din Kosovo au un răspuns negativ la această poziție a Berishei.

Nu cunosc reacţiile negative ale forţelor politice din Kosovo faţă de sprijinul acordat demonstraţiilor studenţilor şi protestelor de la Belgrad şi le confirmă astăzi. Consider un sprijin foarte controversat şi ştiu că, în general, forţele politice din Kosovo s-au exprimat pozitiv faţă de această mişcare.

În ceea ce priveşte petiţia studenţilor de la Pristina... El este o petiție care, așa cum s-a raportat în presă, se adresează președintelui Rugova. Am încredere deplină că preşedintele îl va trata cu cea mai mare seriozitate, cu un respect special pentru studenţi... Studenţii constituie fără îndoială cea mai înaltă grupare de calitate a societăţilor balcanice. În acest scop ei s-au dovedit a fi liberali, misionari ai eliberării popoarelor, lăsându-le 148x0>.

Dar dacă te-ai uitat la cererea studentului, părea să fi fost dictată de Berisha şi scrisă de Demach de mână. Berisha şi Demaci au articulat public împotriva Rugova.

Petiția, cu aproximativ 500 de semnături, a fost predată revizuirii lui “Buyku” pentru publicare și singurul care a făcut comentarii publice despre aceasta, a fost Sali Berisha din Tirana. Petiţia a avut nouă puncte către Preşedintele Rugova.

1. Cerem Preşedintelui să insiste asupra obţinerii de obiecte şcolare.

2. Solicităm constituţionalizarea parlamentului Republicii Kosovo şi susţinem ferm actualii treizeci şi unu de parlamentari, precum şi primii trei care au solicitat acest lucru.

3. Solicităm președintelui Rugova să accepte urgent deputatul Adem Demaci în Parlament.

4. În cazul nerespectării în continuare a Parlamentului, solicităm tuturor parlamentarilor să demisioneze public şi să ceară iertare pentru frauda comisă, cu bună ştiinţă sau inconştient.

5. Solicitarea unei pauza in cenzura in “Buyku”, QIK, program de satelit TVA.

6. Solicităm prizonierilor politici implicaţi în LDK şi altor părţi să se trezească din somn.

7. Solicitarea stabilizării rapoartelor, Preşedintele Guvernului.

8. Încercăm să reactivăm funcţionarea Consiliului de Coordonare al Partidului Politic Albanez în spaţiile fostei Iugoslavii.

9. Încercăm să punem capăt politicii Casta, respectiv feudadalismului din Kosovo.

Atenţia lui Berisha şi a celor “rights din Kosovo” au arătat că a luat în serios utilizarea Kosovo ca rampă de salvare împotriva embargoului SUA asupra acesteia. Avea nevoie de un alt lider acolo care să poată semăna conflictul cu Statele Unite pentru ca Berisha să devină el însuşi mediator.

Dar el a luat în serios și SUA, luând-o pe Rugova în auspiciile sale și rupând legăturile cu Berisha.

Conflictul cu Rugova, desfăşurarea deschisă a ambiţiilor lui Berisha de a-l muta şi de a controla situaţia din Kosovo pentru a-l folosi pentru a reconstrui rapoarte americane distruse, l-a costat scump. Câteva luni mai târziu, el va părăsi puterea și cu sprijinul SUA, în timp ce Rugova va continua să fie omul lor de încredere.

Sali Berişa s-a închis în 1996, încercând să folosească Kosovo pentru a scăpa de criză în rapoartele internaţionale, după ce s-a întâmplat cu alegerile şi înrăutăţirea rapoartelor cu SUA. Dar la începutul anului 1997, el a subestimat totul. Evenimentele din Albania au fost percepute atât de rapid încât eforturile lui Berisha de a delega Rugova, de a-l sprijini pe Demac sau de a obţine linia europeană de sprijin din opoziţia sârbă nu mai funcţionează.

Viteza cu care Albania alunecă în abis se transformă acum într-o problemă pentru Kosovo. Şi se pare că asta l-a rănit pe Adam Demach mai mult decât l-a ajutat.

Ibrahim Rugova, a cărui cea mai mare putere a fost incapacitatea de a răspunde, a spulberat oferta Berishei cu tăcerea sa. În cadrul LDK, în special în cercul imediat al Rugova, a fost creat un spirit de eșec pentru Tirana oficială, și în primul rând Berișa. Dar Rugova nu a renunţat niciodată. Pur şi simplu a ignorat tot conflictul pe care Berisha a încercat să-l creeze şi să-şi continue rapoartele personale cu SUA.

El a fost în contact zilnic cu diplomaţii americani pentru orice dezvoltare din Kosovo, şi în special combinaţia acestei crize cu bătălia opoziţiei sârbe de la Belgrad. De obicei, tensiunea creată după câteva crime din Kosovo şi sugestii americane pentru Rugova şi Bukoshi.

Prima Republică. Istoria politică a Kosovo 1989 1999)