Lea Ypi, Elveţia şi vechea tentaţie de a preda lumea din Albania

Articolul este uşor de citit. E bine scris. Ea afectează chiar şi unele dintre rănile reale ale Albaniei din zilele noastre. Dar pe măsură ce o citeşti, ai sentimentul că autorul este mai interesat să vorbească despre criza capitalismului decât în adevărata Albania.

Practic, argumentul său este clar. Potrivit lui Ypit, Albania nu mai are nimic de vândut decât natura. Turismul luxos, investiţiile strategice şi construcţia în zonele protejate nu sunt abaterile sistemului, ci logica sa însăşi. Iar protestul Zrvenec apare ca o revoltă întârziată împotriva acestui model.

Aici începe paradoxul.

Leah Yip pare foarte îngrijorată de sistem, dar mult mai puţin pentru cei care l-au construit. Vorbeşte despre oligarhie, dar nu despre arhitecţii ei. Este vorba despre deformările democraţiei, dar nu despre responsabilităţile politice concrete. Este vorba despre alegerile de anul trecut, dar nu se opreşte deloc în modul în care puterea a fost exercitată în Albania de peste un deceniu.

E şi mai interesant.

În articol, Ypi tratează corupţia aproape ca pe o explicaţie insuficientă pentru problemele albaneze. Ea scrie că conflictul politic ar trebui văzut nu numai prin corupţie, ca şi cum nu ar fi indivizi, ci şi prin regulile sistemului însuşi.

Aceasta este o teză populară în cercurile academice vest-stânga. Dar pentru albanezi sună cam ciudat. Deoarece în Albania sistemul nu a fost operat abstract. Avea nume, chipuri, decizii, favoruri, clienţi şi responsabilităţi concrete.

Şi acolo lipseşte autocrilicul.

Leah Ypi scrie despre elitele politice, dar uită că primele două cărţi ale ei au fost promovate de Edi Rama şi Erion Veliaj, două dintre cele mai importante figuri din situaţia pe care o prezintă astăzi ca parte a problemei. Unul este astăzi în faţa unui val de proteste care cer plecarea sa. Celălalt e în închisoare. Totuşi, articolul nu reflectă această relaţie anterioară de apropiere şi promovare.

Nu se pune problema cum s-a întâmplat ca oamenii prezenţi astăzi ca simbol al modelului care urmează să fie respins au fost ieri cei mai importanţi promotori ai activităţii sale în Albania.

În schimb, problema este explicată în mare parte ca un eșec al capitalismului.

Iar aici articolul primeşte o conotaţie care nu este în întregime necunoscută albanezilor.

Timp de decenii, Albania comunistă a fost reprezentată ca iluzoriu “fantar” al marxismului global-lenism. Lumea va învăţa de la Tirana. Rezistenţa la revizie va începe din Albania. Socialismul va fi salvat din Albania.

Astăzi, desigur, nimeni nu mai vorbeşte despre o revoluţie pro-else. Dar când citiţi articolul Ypi, nu puteţi să nu observaţi o asemănare îndepărtată: chiar şi acum Albania este folosită ca laborator ideologic pentru a arăta lumii unde capitalismul a greşit.

Se pare că pământul considerat cândva un fan edificator al comunismului revine la un fel de exemplu universal. Doar de data aceasta nu pentru a salva socialismul, ci pentru a dovedi criza capitalismului.

Poate e doar o coincidenţă. Poate e doar formarea intelectuală a autorului. Sau poate că dorul de casă peste lupte ideologice majore este mai greu de abandonat decât sistemul în sine care le-a produs.

Problema este că Albania de astăzi nu are luxul dezbaterilor teoretice.

Nu suntem ţara care dă lecţii Europei pentru criza capitalismului. Suntem țara care nu a reușit încă să construiască instituții stabile. O țară în care imigrația continuă să golească orașele, unde încrederea în politică este minimă și chiar cele mai importante instituții au nevoie de sprijin internațional continuu pentru a funcționa.

Deci protestul Zvrinec poate fi foarte mult. Ar putea fi un protest asupra mediului. Ar putea fi o revoltă civică. Ar putea fi un răspuns la modul de guvernare.

Dar prezentarea ei în principal ca dovadă a eșecului capitalismului este un lux teoretic care poate suna convingător în Londra.

În Albania, problema continuă să fie mult mai concretă: lipsa statului, slăbiciunea instituţiilor şi lipsa responsabilităţii politice.

Iar acestea nu sunt produse ale capitalismului abstract. Acestea sunt produse ale unor persoane concrete care au guvernat Albania.