Erori energetice grave

Scrie: "Ethem Ceku"

Procesul de liberalizare a pieței energiei este o evoluție pe care majoritatea țărilor europene au întreprins-o în ultimele trei decenii. Obiectivul principal al acestui proces a fost crearea unei piețe competitive, creșterea eficienței, reducerea prețurilor pe termen lung și integrarea pe piețele energetice regionale și internaționale. Cu toate acestea, experiența internațională demonstrează că rezultatele au fost diferite, dependente de structurile energetice naționale, de securitatea internă a aprovizionării și de mecanismele de protecție pe care guvernele le-au instituit.
Experienţe internaţionale

În Uniunea Europeană, liberalizarea a început în anii 1990, cu directive clare care necesită deschiderea treptată a pieței. Germania reprezintă un exemplu de succes, după ce liberalizarea a fost însoțită de investiții masive în energia regenerabilă, transformând țara în lideri europeni pentru producția solară și eoliană. Marea Britanie, ca unul dintre pionieri, a reușit mai întâi să scadă prețurile pentru consumatori, dar mai târziu piața s-a concentrat pe puține companii mari. Criza energetică din 2021 a arătat clar că liberalizarea pe termen lung expune societatea la fluctuaţiile pieţelor mondiale.

Pe de altă parte, ţări mai fragile precum Grecia şi Albania oferă experienţe similare cu Kosovo. În funcție în principal de importuri, acestea s-au confruntat cu incertitudini și prețuri instabile, care au forțat guvernele să intervină cu subvenții și mecanisme compensatorii pentru a proteja consumatorii și întreprinderile. În schimb, Polonia a urmat o abordare mai prudentă. Aceasta a legat liberalizarea de noile investiții în centralele termice moderne și în surse regenerabile, oferind un nivel mai ridicat de securitate energetică înaintea deschiderii depline a pieței.
Cazul Kosovo

Kosovo, în loc să înveţe din aceste experienţe, a făcut pasul liberalizării pentru marile companii fără a asigura mai întâi noi capacităţi de producţie. Această decizie a obligat sectorul privat să se conecteze cu furnizorii externi, expunând întreprinderile la fluctuaţiile pieţelor internaţionale şi crescând semnificativ costurile acestora. În loc să se creeze o concurență sănătoasă, instabilitatea a fost generată și a crescut dependența de importuri.

Ceea ce diferenţiază Kosovo de majoritatea celorlalte ţări este politica extremă a sectorului energetic. În Germania, Marea Britanie și Polonia, energia a fost tratată ca o politică națională pe termen lung, strâns legată de securitatea energetică și dezvoltarea economică. În Kosovo, energia a devenit în schimb un instrument politic al următoarelor guverne. Deciziile nu se bazează întotdeauna pe analize economice și strategice, ci pe calcule restrânse ale părților. Proiectele majore au fost fie blocate, fie utilizate ca element retoric în dezbaterea politică, împiedicând construirea unei baze puternice de putere.

Prin urmare, majoritatea guvernelor kosovare, în loc să considere energia drept fundamentul dezvoltării economice şi al independenţei naţionale, au ucis spiritul în curs de dezvoltare “al ţării, transformând-o într-o zonă de conflicte politice. Politizarea a îngreunat crearea unei viziuni pe termen lung, a blocat proiecte strategice precum Kosovo C” și a făcut țara din ce în ce mai dependentă de importuri. Liberalizarea pieţei în astfel de condiţii nu a reprezentat un pas către dezvoltare, ci un pas către slăbirea economică şi creşterea incertitudinii energetice.

Experiențele internaționale arată în mod clar că liberalizarea poate beneficia numai dacă este precedată de crearea unor capacități interne durabile și de o strategie de dezvoltare energetică depolitizată. În Kosovo, acest proces nu a fost tratat ca un proiect național, ci ca un instrument al politicii zilnice și, prin urmare, a produs efecte diferite de cele vizate. Doar printr-o strategie care combină construirea de noi capacităţi de producţie, dezvoltarea de resurse regenerabile şi, mai presus de toate, depolitizarea sectorului, Kosovo poate transforma energia din criză în motor de dezvoltare durabilă.