SUA doreşte să schimbe harta energetică balcanică, Kosovo fără planuri

Obiectivul este reducerea dependenţei regiunii de Rusia şi consolidarea coridorului energetic spre sud către Europa Centrală.

Pentru aceasta, proiectele sunt planificate în mai multe ţări din regiune din Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia de Nord, Albania şi Muntenegru, până în Kosovo şi Serbia.

Printre aceste proiecte se numără noi conducte de gaze naturale, centrale de gaz lichid şi gaz şi sunt sprijinite politic şi financiar de SUA şi Uniunea Europeană.

Unele dintre aceste proiecte sunt deja în faza de construcție sau contractare, în timp ce altele sunt încă în faza de planificare.

În general, sistemul energetic regional este orientat treptat către gazele naturale din SUA, Azerbaidjan și Marea Mediterană.

Jonathan Stern, profesor la Institutul Oxford pentru Studii Energetice, estimează că Europa de Sud-est a dezvoltat deja rute alternative de aprovizionare.

“Există terminale GNL în Grecia și Croația, precum și Coridorul de Sud al Azerbaidjanului, împreună cu câmpul de gaz din România Neptun Deep on the Black Sea, a cărui utilizare se așteaptă să înceapă anul viitor și ale cărui rezerve sunt estimate la 100 miliarde de metri cubi”, spune Stern for Radio Free Europe.

Sfârşitul dependenţei Bosniei şi Herţegovinei de Rusia

Bosnia şi Herţegovina a fost centrul atenţiei în ultimele luni, datorită proiectului Gaz Southern Link cu Croaţia, care ar asigura accesul entităţii Federaţiei Bosniei la terminalul GNL în domeniul cercetării şi furnizorilor de gaze alternative.

În acelaşi timp, celelalte autorităţi entităţi din Bosnia, Republica Srpska, continuă să dezvolte legături separate de gaze cu Serbia, inclusiv proiectul de legătură estică de la Bijeljina la Bania Luka.

De aproape cinci decenii, Bosnia şi Herţegovina depinde pe deplin de gazul rusesc, care trece prin Turkish Stream.

Acesta este utilizat în principal pentru încălzire la Saraievo şi, în comparaţie cu Serbia, Bosnia este un consumator neglijabil.

Acordul dintre Bosnia şi Herţegovina şi Croaţia privind conectarea conductei din Dalmaţia la Bosnia Centrală, cu filialele din Herţegovina şi nord-vestul ţării, a fost semnat cu participarea secretarului american pentru energie Chris Wright la Mojanin la Dubrovnik.

Acesta precede câteva luni de sprijin oficial din partea Washingtonului pentru proiect, care a fost descris ca “strategic pentru securitatea energetică în regiune”.

Partea croată a proiectului este condusă de compania de stat Plinacro, iar în Bosnia şi Herţegovina de compania privată americană AAFS Infrascture and Energy, ai cărei directori fac parte din cercul restrâns al preşedintelui american Donald Trump.

Proiectul a determinat critici din partea Comisiei Europene şi a Comunităţii Energiei, al cărei membru este Bosnia şi Herţegovina, datorită unei legi speciale (lex specialis) din Federaţia Bosniei, care include o companie privată americană, precum şi probleme de conformitate cu reglementările UE.

Proiectul trebuie pus în aplicare într-un cadru care să fie pe deplin în conformitate cu acquis-ul juridic al Comunității Energiei și cu principiile politicii energetice a UE”, statele membre ale UE, Bosnia și Herțegovina și alte țări din regiune, a declarat Free Europe Radio.

Bosnia şi Herţegovina consumă anual până la 250 mn de metri cubi de gaz, în timp ce prin noua conductă se preconizează că va transporta aproximativ 1,5 miliarde de metri cubi.

Din acest motiv, este luată în considerare construirea de centrale electrice pe gaz, care ar putea furniza aproximativ 400 000 de gospodării cu electricitate.

În prezent, 80% din electricitate este produsă în centralele electrice pe bază de cărbune, unele construite cu peste 50 de ani în urmă.

Conducta planificată va fi legată de cea existentă provenind din Serbia.

Stern, de la Institutul Oxford pentru Studii Energetice, crede că linia conductelor “este importantă pentru Bosnia și Herțegovina, dar nu pentru regiunea mai largă”.

De asemenea, acesta exprimă îndoieli cu privire la efectul de pârghie investiţional de aproximativ 1 miliard de euro cât de mult se estimează construcţia acestei noi conducte.

“Croația nu are capacitatea GNL disponibilă pentru tranzitul gazelor prin Bosnia și Herțegovina. Unde s-ar duce? Serbia poate trece acum prin Bulgaria”, declară Stern.

Parteneriatul strategic din Serbia SUA

Serbia îşi extinde infrastructura de gaze naturale în efortul de a-şi păstra rolul de centru energetic regional, de a deschide simultan spaţiu pentru GNL din SUA şi noi investiţii occidentale în sectorul energetic.

Ministrul sârb al energiei, Dubravka Gjedovic Handanovic, a semnat o declaraţie comună cu SUA şi câteva ţări din Europa de Est şi Centrală la un summit organizat la Washington în februarie anul acesta.

Şeful companiei Srbijagas, Dusan Bajatovic, a declarat ulterior că Serbia “va trebui să cumpere gaz american”, deşi cantităţile şi contractele formale nu au fost încă stabilite.

Acordul strategic privind energia din 2024 cu SUA prevede diversificarea resurselor, dar nu există încă un contract oficial pentru achiziționarea de GNL din SUA.

Gazul american poate fi contactat prin terminalul croat din Greek Research sau Alexandroupolis, datorită noilor interconexiuni cu Bulgaria şi Macedonia de Nord.

Serbia operează o reţea de aproximativ 2 500 km de conducte de gaz şi planifică noi conducte, inclusiv nordul Macedoniei, şi extinde depozitul Banatski Dvor.

În prezent, peste 80% din gaz, Serbia îl primeşte din Rusia prin intermediul Turkish Stream.

În ciuda rapoartelor de diversificare, principalele instalaţii de gaz din Serbia, inclusiv centrala termică T E-TO Pancevo, continuă să fie legate de Rusia Gazprom şi de industria petrolieră a Serbiei.

Terminal GNL în Tivar, gaze termice

Muntenegrul, deşi nu are o reţea de gaze naturale, devine parte a cadrului GNL american, prin planurile pentru un terminal din portul Tivar şi viitoarele centrale de gaz.

Muntenegru a participat, de asemenea, la Summit-ul American Transatlantic pentru Securitatea Gazelor de la Washington din februarie anul acesta, unde a semnat o declaraţie comună cu care unele ţări din Europa Centrală şi de Sud au anunţat că vor coopera cu SUA în domeniul energiei.

Chiar dacă companiile americane Enerfflex și Wethington Energy Innovation au semnat un memorandum cu Guvernul Muntenegrului în 2023 pentru pregătirea proiectelor, nu există încă acorduri privind aprovizionarea cu GNL, nu au fost alocate cantități și nu au fost semnate contracte concrete.

Între timp, Muntenegru a sprijinit proiectul gazoductului Ion-Adriatic (IAP), care va lega conducta de gaz transadriatic (TAP) din Albania de Croaţia, dar rămâne încă în faza planului iniţial.

În caz contrar, în Tivar, Podgorica și Plelevle sunt luate în considerare mai multe centrale cu gaz, variind între 50 și 400 megawați, inclusiv modele hibride și conversia centralelor termice existente.

Potrivit cercetărilor efectuate cu privire la Elektroeconomica Muntenegrului de către compania japoneză JERA şi consultanţa elveţiană SS&A Power Consultancy, toate opţiunile discutate sunt fezabile din punct de vedere tehnic şi convenabile din punct de vedere economic.

În funcţie de capacitatea centralei termice şi a sursei de alimentare cu gaze, se estimează că investiţiile variază de la 233 mn la 362 mn euro.

Kosovo nu mai are planuri

Kosovo nu are infrastructură de gaz şi se bazează pe centrale termice pe cărbune.

Proiectul pentru un interconector de gaze cu Macedonia de Nord este inclus mai devreme în planul de investiții al UE pentru Balcanii de Vest, dar a fost oprit din cauza, după cum a spus guvernul, a costurilor ridicate și a concentrării strategice asupra surselor de energie regenerabilă.

Conducta va oferi Kosovo acces la gaze din terminalele GNL greceşti din Marea Egee, iar ideea a fost de a construi şi o conductă spre Albania.

“Dacă și când condițiile pieței se schimbă și mediul de afaceri devine mai atractiv, Departamentul pentru Energie [SUA] va fi dispus să contribuie la conectarea companiilor americane cu partenerii din Kosovo”, a declarat Departamentul pentru Envoy Special Energetic Joshua Volz Radio Europa Liberă.

Kosovo a refuzat să investească aproximativ 200 mn USD în infrastructura de gaz prin programul Millennium Challenge Corporation (MCC) şi a deviat fondurile către sistemele de stocare a energiei electrice din baterii.

Nord Macedonia ʹ cheie Coridorul de Sud link

În prezent, Skopje construieşte o nouă infrastructură de gaz cu sprijinul Washingtonului şi al Bruxelles-ului, cu scopul de a se îndepărta de dependenţa veche de gazul rusesc şi de poziţionarea acestuia ca nou centru energetic regional.

Macedonia de Nord este membră NATO şi candidată la UE, astfel încât diversificarea aprovizionării cu energie a devenit, de asemenea, probleme geopolitice.

Centrala termală E-TO Skopie, care aprovizionează capitala cu căldură şi produce electricitate, depinde de gazul rusesc şi se află sub controlul grupului rus Sintez.

Skopje a semnat un memorandum de furnizori americani pentru achiziţionarea GNL, dar detaliile nu au fost făcute publice.

Conducta Gevgeli-Negotina este în construcție și va lega această țară de terminalele GNL din Grecia, cu o capacitate inițială de 1,5 miliarde de metri cubi anual.

Instituţiile UE finanţează proiectul cu o combinaţie de împrumuturi şi subvenţii, în timp ce, în paralel, o legătură cu Serbia este, de asemenea, planificată cu lucrările care urmează să înceapă în 2027.

Macedonia de Nord intenţionează să construiască 67 de noi instalaţii energetice, cu o capacitate totală instalată de 4,416 megawaţi, inclusiv o coproducţie în apropiere de Negotin”, a declarat Ministerul Energiei, Minelor şi Minelor din Macedonia de Nord pentru Radio Europa Liberă.

Centrul GNL al Albaniei din Adriatica

În luna aprilie a acestui an, Albania a semnat un acord strategic, în valoare de 6 miliarde de dolari, cu compania americană Venture Global şi compania greacă Actor GNL SUA, care va cumpăra GNL din Statele Unite pentru aprovizionare pe termen lung, începând cu 2030.

Planul include dezvoltarea unui centru energetic în Vlora, cu un terminal GNL și o centrală electrică alimentată cu gaz de aproximativ 380 megawați, cu legături cu conducta de gaz transadriatic (TAP), care transportă gaz din Azerbaidjan în Italia din 2020.

Proiectul este sprijinit de administraţia americană, care consideră Albania ca un potenţial punct de intrare pentru distribuţia gazului american în Kosovo, Macedonia de Nord şi alte părţi ale Balcanilor de Vest.

Albania nu are o reţea internă funcţională de gaze, iar infrastructura existentă din perioada socialistă este în mare parte inutilă.

Pentru Albania, care aproape toată energia electrică este produsă de hidrocentrale, construcţia unei centrale de gaz ar servi drept rezervă de siguranţă în perioadele de secetă şi consum crescut.

“Soluţia la gazeificarea Albaniei este construcţia conductei de gaz Ion-Adriatic (IAP) şi conectarea la terminalul GNL din Croaţia, legătura cu gazoductul transadriatic (TAP), prin care vine gazul din regiunea Caspică, şi construcţia unui terminal GNL şi a unei instalaţii de stocare a gazelor la Dumrei”, spune Stavrkov, de la Universitatea Europeană din Tirana, care lucrează de 20 de ani la Institutul de Cercetare a Petrolului şi Gaserului de la institut.

Terminalul GNL din portul Vlora ar putea fi un centru de gazare pentru aprovizionarea Albaniei, Muntenegrului, Macedoniei de Nord şi Kosovo, iar prin intermediul gazului IAP şi TAP se poate ajunge şi în Bosnia şi Herţegovina şi Italia.

Numai infrastructura nu garantează securitatea energetică”, Europa Liberă Sophie Corbeau, de la Centrul Global de Politică Energetică din Paris, referindu-se la planurile de construire a noilor terminale GNL, conducte de gaz și centrale electrice de gaz.

Ţările care doresc să-şi reducă dependenţa de gazul rusesc ar trebui mai întâi să asigure contracte fiabile pe termen lung cu unii furnizori, concluzionează Corbeau.