Kosovo are aliaţi pentru NATO, dar are ea însăşi?

Un nou moment de abordare îl consolidează în centrele decizionale de la Washington, însă exploatarea sa pare să necesite un impuls politic mai puternic chiar şi din partea Pristinei.

Pentru fostul ministru al apărării din Albania, Fatmir Mediu, implicat îndeaproape în discuţiile asupra progresului Kosovo către NATO, sprijinul din partea Washingtonului reprezintă o oportunitate importantă. Dar, potrivit lui, scade în greutate dacă Kosovo nu asigură stabilitatea instituţională internă. Aderarea la NATO necesită, în primul rând, consens politic şi o abordare coordonată chiar de către Kosovo.

“Fără un Kosovo cu instituţii fără Kosovo cu politică stabilă şi guvern, va fi dificil să eliberăm calea către aderarea la NATO”, declară Mediu pentru programul Expose Radio Europa Liberă.

La sfârşitul lunii aprilie, la Congresul SUA a fost făcut un pas concret: reprezentantul Keith Self, împreună cu colegii săi, Ritchie Torres şi Mike Lawler, au propus o rezoluţie menită să împingă Kosovo către NATO.

Rezoluţia celor două partide subliniază, printre altele, că guvernarea democratică <x0 a Kosovo, supravegherea civilă a forţelor de securitate şi coexistenţa multietnică constituie un argument convingător pentru aderarea la NATO”.

În plus, se spune că implicarea Kosovo în alianţa NATO va servi drept contragreutate necesară pentru a descuraja eforturile ostile şi pentru a preveni un alt dezastru mondial în Balcani”.

Şi asta nu e singura iniţiativă. O altă rezoluţie din Congres, iniţiată la sfârşitul lunii aprilie de Torres, Self şi Congresswoman George Latifer, evidenţiază prezenţa militară a Statelor Unite în Kosovo, numind-o ca fiind cheia stabilităţii în regiune.

În cursul unei întâlniri din această săptămână a Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanţilor, Self a subliniat din nou că Kosovo s-a dovedit un devotament clar faţă de stabilitatea regională şi integrarea strategică în NATO, deci ar trebui să facă parte şi ea din aceasta.

Kosovo este, desigur, unul dintre cei mai apropiaţi şi mai loiali parteneri europeni din Statele Unite. Într-o scurtă perioadă de timp, acest nou stat s-a dovedit a fi un angajament clar faţă de guvernanţa democratică, controlul civil asupra forţelor de securitate multietnice şi coexistenţa tuturor consolidează argumentul aderării şi stabilităţii la NATO în Balcani”, a declarat Self la sesiunea din 13 mai.

Cabinetul Congresswoman Torres şi-a exprimat de asemenea sprijinul pentru aderarea Kosovo la NATO, dar şi pentru continuarea prezenţei SUA în misiunea KFOR de menţinere a păcii.

Subx0>Congresul speră să vadă aderarea Kosovo la NATO, sprijin din partea a două partide pentru menţinerea nivelului forţelor din KFOR şi procesul de dialog care nu recompensează Serbia cu concesii şi încăpăţânare”, a declarat purtătorul de cuvânt al Torres' Free Europe, Benny Stanisawski, Radio.

Guvernul kosovar nu a răspuns la întrebările libere ale Radio Europe despre modul în care interpretează ultimele rezoluţii ale Congresului American, eventualele comunicări cu SUA sau NATO, precum şi evaluarea poziţiei actuale a Kosovo în procesul de integrare euro-atlantică.

Biroul NATO de la Bruxelles a declarat doar că orice alt pas pentru consolidarea relaţiilor alianţei cu instituţiile din Kosovo necesită consens din partea aliaţilor.

Încurajăm instituţiile din Kosovo să consolideze buna guvernare în beneficiul tuturor persoanelor care trăiesc în Kosovo. NATO rămâne pe deplin dedicată stabilităţii în Balcanii de Vest, inclusiv prin misiunea KFOR”, a declarat un purtător de cuvânt al alianţei pentru Europa Liberă Radio.

“opţiuni deschise” NATO se bazează pe articolul 10 din Tratatul de la Washington, care prevede că statutul de membru este deschis oricărui membru al UE “care poate avansa principiile prezentului tratat şi poate contribui la securitatea zonei Atlanticului de Nord”.

Kosovo şi-a declarat de mult obiectivul de aderare la alianţă şi a luat măsuri pentru consolidarea capacităţilor de securitate în conformitate cu standardele sale, însă procesul rămâne blocat politic, deoarece patru state membre NATO nu recunosc încă independenţa Kosovo, iar orice nouă extindere necesită consensul a 32 de aliaţi.

Radio Europa Liberă a contactat ministerele externe ale acestor patru ţări din Spania, Grecia, Slovacia şi România să întrebe dacă au în vedere revizuirea poziţiei lor privind recunoaşterea independenţei Kosovo.

Dintre aceştia, doar ministerul de externe al Slovaciei a fost declarat, subliniind faptul că poziţia sa rămâne bazată pe Declaraţia Parlamentului din 2007, care leagă rezoluţia statutului Kosovo de respectarea cerinţelor Serbiei şi a normelor dreptului internaţional, precum şi rezultatul dialogului dintre Pristina şi Belgrad, uşurat de Uniunea Europeană.

Observatorii spun că, în ciuda atitudinilor rigide ale statelor nerecunoaştetoare, rezoluţiile de la Congresul SUA, chiar dacă neobligative ʹ împiedică Kosovo “să se scufunde în uitare”.

În cuvintele lui Mediu, acest angajament se referă şi la interesul SUA de a menţine echilibrul în Balcani şi de a preveni creşterea influenţelor Rusiei, Chinei şi Serbiei în regiune.

Am convingerea că Statele Unite ale Americii, indiferent de retorică, NATO este privit ca un element extrem de important, nu doar pentru stabilitatea balcanică, ci şi pentru o relaţie şi o influenţă geopolitică mai ample. Şi, în acest context, există cu siguranţă interes în Kosovo”, declară Mediu.

Fostul înalt oficial al NATO, Jamie Shea, estimează că activismul în Congresul American ar trebui să fie înţeles mai mult ca stabilirea unei agende pe termen lung decât un impact imediat. El declară că menţine Kosovo în atenţia politică a Washingtonului şi creează loc pentru o posibilitate viitoare, atunci când condiţiile din relaţiile Kosovo-Serbia şi din interiorul lor NATO sunt mai favorabile.

Dar, sincer, până când va exista stabilitate politică în Kosovo, deoarece trei seturi de alegeri în 18 luni nu sunt un semn bun... aşa că până când nu va fi mai multă stabilitate după alegerile din iunie, nu se aşteaptă o cale clară de urmat în procesul de integrare euro-atlantică”, declară Shea for Exposeen.

Kosovo, în mai puţin de o lună, va organiza cele de-a treia alegeri parlamentare într-o perioadă de un an şi jumătate, deoarece cele două cicluri anterioare nu au reuşit să producă instituţii stabile din cauza lipsei consensului între partidele politice.

Mediu susţine că aderarea la NATO depinde nu numai de sprijinul american, ci şi de coordonarea politică şi de angajamentul intern al Kosovo, în cooperare cu aliaţii.

În acest context, acesta subliniază necesitatea intensificării activităţilor diplomatice şi de lobby, în special la Washington, precum şi a reformelor structurate conform standardelor NATO, amintindu-şi că o călătorie similară a precedat aderarea Albaniei la NATO în 2009.

Cred că este una dintre cele mai bune evoluții care s-au întâmplat pentru Kosovo. Din anumite motive... pentru că, dacă ne amintim istoria noastră, acesta este modul în care a început cu declarații, rezoluții la Congresul SUA. Dacă venim, atunci, la aprobarea rezoluţiei din Congres, se transformă într-un lucru care determină chiar politicile Departamentului de Stat American sau ale Administraţiei Americane.

El adaugă că Statele Unite au o importanţă crucială în procesul decizional al NATO şi că ar fi dificil pentru unele state membre să reziste presiunii americane dacă Washingtonul insistă asupra aderării Kosovo.

În cadrul reuniunii Comisiei pentru Afaceri Externe din 13 mai, Congresswoman Self a cerut ajutorul militar de 1,8 miliarde de dolari pentru Grecia, până când Atena va recunoaşte independenţa Kosovo, depunând un amendament la interzicerea acestui ajutor anual, dar a fost respinsă de mai mulţi reprezentanţi democraţi.

Shea este de acord că punerea sub presiune a statelor nerecunoaştente este importantă, dar adaugă că Kosovo nu se poate baza numai pe SUA, subliniind necesitatea unei abordări mai echilibrate faţă de Europa.

Kosovo ar trebui să aibă un efort de lobby mai echilibrat şi lobby la fel de puternic la Berlin, Paris, Londra sau Varşovia ca la Washington. Sprijinirea numai în Statele Unite poate fi lucrat în trecut, în anii de BAR90, dar astăzi nu mai este o strategie eficientă”, Shea estimează.

Într-o linie similară, Daniel Cerer, de la Universitatea Johns Hopkins din Washington, remarcă adevăratele limitări ale influenţei Congresului American în acest proces.

Relaţiile sugerează un sprijin politic considerabil pentru aderarea Kosovo la NATO, dar nu forţează administraţia. Preşedintele îi poate ignora. Autoritatea sa în politica externă este practic nelimitată.

Într-un moment în care ordinea mondială este rescrisă şi balanţele securităţii sunt nesigure, Statele Unite semnalează în mod clar reorganizarea prezenţei lor militare în Europa la retragerea a mii de trupe din Germania.

În această nouă realitate, chiar Mediu indică faptul că prezenţa americană în KFOR nu este doar un mesaj politic puternic pentru angajamentul SUA în regiune. Iar Kosovo, dacă doreşte să exploateze această fereastră geopolitică, trebuie să iasă din logica politicii zilnice şi să treacă la acţiuni strategice pe termen lung. / REL