De la lege la realitate: De ce femeile din Kosovo rămân încă în afara patrimoniului familiei

Hannah are 35 de ani, trăieşte şi lucrează în Pristina, şi-a construit o viaţă stabilă, dar nu are nici o proprietate pe numele ei. Nici măcar de la părinţi. Nici măcar din familia bărbatului cu care locuieşti. Nu că nu i-ar aparţine, dar nu a cerut-o niciodată.

Nu, n-am cerut-o, nici n-am cerut-o, spune ea calmă. Parola aparţine fratelui. Surorile mele şi cu mine suntem căsătoriţi, avem o casă. Asta va fi prea mult.

Hannah, a cărei identitate reală este cunoscută pentru editarea Radio Europa Liberă are trei surori și un frate.

Proprietatea părinților lor include o casă cu aproximativ 20 de aur de teren la periferia Pristinei și patru hectare de teren agricol într-un sat regiune.

Legal, are dreptate într-o parte egală, dar în realitate nici măcar nu se gândeşte la a ei.

Lama vorbește de REL, chiar reticente să fie identificate, nu din cauza legii, ci familia.

Dacă fratele îşi dă seama că vorbesc despre asta, se simte prost, spune Hannah.

Ea recunoaşte că proprietatea este siguranţă, dar a învăţat să considere ceva ce nu aparţine.

Dacă fratele meu mi-ar da în mod voluntar partea mea, aș recunoaște, pentru că proprietatea este de securitate financiară, dar altfel nu”, spune ea.

Cazul lui Hannah nu face excepţie, dar e aproape în regulă, chiar şi în generaţia tânără.

Când moştenirea este un tabu

În Kosovo, multe femei nu se bucură de drepturi de proprietate, nu din cauza lipsei legii, ci din cauza mentalităţii.

Tradiţia încă priveşte proprietatea familiei ca pe o moştenire pentru băieţi.

În timpul raportului, Radio Europa Liberă a întâmpinat adesea refuzul femeilor de a vorbi despre acest subiect.

Motivul este acelasi: Moştenirea nu este discutată în familie.

Potrivit unui raport al Grupului pentru Studii Juridice şi Politice (GLPS) din Pristina, publicat în luna septembrie a anului trecut, aproximativ 45 la sută dintre femeile implicate în procesele judiciare renunţă la moştenirea lor.

Atracţia este adesea prezentată ca <x0volve>”, dar în realitate este rezultatul presiunii sociale, al fricii de degradare a relaţiilor de familie şi al normelor tradiţionale care nu tratează femeile şi bărbaţii ca fiind egali.

Raportul se bazează pe monitorizarea a 60 de litigii de proprietate în cele şase instanţe fundamentale din Kosovo, care includ femei şi comunităţi din afara SUA.

Şi mai mult de jumătate din cazuri sunt legate de moştenirea sau împărţirea bogăţiei după divorţ.

Când bărbaţii decid cât de mult...

Autorul acestui raport, Dea Feţiu, spune Radio Europa Liberă că femeile renunţă adesea la moştenire chiar şi prin acorduri informale sau din cauza promisiunilor care nu se împlinesc niciodată.

Dar este cea mai tulburătoare idee că bărbaţii au dreptul să decidă singuri cât ar trebui să moştenească o femeie.

În timpul monitorizării, am întâlnit cazuri în care fraţii i-au dat surorii un apartament şi au declarat că nu mai are dreptul să fie implicată în împărţirea bogăţiei părinţilor ei. Motivul a fost că era supărată pe partea pe care au decis să o dea, explică Fetiu.

Potrivit ei, indiferent de diferitele terestre, numitorul comun rămâne acelaşi - dominaţia valorilor patriarhale.

Monoteismul patriarhal continuă să nu trateze femeile și bărbații ca proprietari egali ai proprietății, în special ai proprietății moștenite”, spune Fetiu.

“

Sociologul Besim Golopen de la Universitatea “Isa Boletini” din Mitrovica de Sud spune că femeile care îşi caută partea stigmatizează adesea.

Dacă o soră vrea partea ei, ea este etichetat nemilos sau nedetectabil, spune el.

Această abordare a redus la tăcere femeile și moștenirea rămâne tabu, deși este dreptul legal”.

Potrivit lui Golopen, rolul instituţiilor de justiţie are şi un efect descurajator.

Procedurile sunt lungi, amânate, iar în unele cazuri femeile renunţă pentru că procesul devine insuportabil.

Întârzierea justiţiei, femei care se predau

Raportul GLPS constată că sistemul judiciar din Kosovo se confruntă cu provocări structurale, tehnice şi umane care limitează accesul femeilor la justiţie.

Din cele 24 de cazuri monitorizate, în medie durează aproximativ patru ani, sau 1,454 de zile, pentru a începe să fie luate în considerare.

Chiar şi după prima şedinţă, procesele continuă din cauza întârzierilor frecvente.

Din 170 de sesiuni monitorizate, 55 au fost amânate şi unele au fost anulate complet, spune Fetiu. “Aceste întârzieri descurajează femeile să ceară moștenirea în comun”, potrivit ei.

Noua generaţie se schimbă?

Sociologul Golopen consideră că schimbarea trebuie iniţiată de noua generaţie şi de familie.

Tinerii ar trebui să fie exemple în aplicarea legii. Subiectul ar trebui discutat şi în şcoli, dar schimbarea reală începe cu părinţii.

Însă nu toate tinerele îşi exprimă încrederea că vor căuta moştenirea familiei.

Dea Gashi, Laura și Aureela toți studenții din Pristina spun Radio Europa Liberă că ezită când vine vorba de bogăția părintească, dar sunt mai hotărâți asupra bogăției create în căsătorie.

Dacă contribuim amândouă, proprietatea ar trebui împărţită, spune Dea. Dacă cumpăr proprietatea cu banii mei, va fi doar pe numele meu. Sau dacă îl cumpără el însuşi, nu voi insista să fiu coproprietar, adaugă ea.

Iar Silver Asia, 22 de ani, spune convins că singura lui soră nu va fi exclusă din moştenirea familiei, în timp ce în căsătorie ea spune că averea trebuie împărţită.

Acesta este modul în care creștem ca un cuplu și contribuie în mod egal. Contribuţia nimănui nu poate fi înlocuită.

Cifre care arată o schimbare lentă

Potrivit Agenţiei Cadastrale din Kosovo, 656,430 de proprietăţi sunt înregistrate în ţară.

Circa 77 la sută sunt în numele bărbaţilor, în timp ce doar 21% în numele femeilor sau în numele comun al soţilor.

Înregistrarea proprietății în nume comun a început să crească după 2016, după introducerea unei directive administrative care stimulează practica. Această instruire se va aplica până în 2028 martie.

Leonora Selmani, de la Agenţia pentru Egalitatea de Gen, declară că acest mecanism a produs rezultate pozitive.

Au fost doar 105 proprietăți înregistrate în 2016. Astăzi, acest număr a crescut semnificativ”, spune ea, fără a specifica mai mult.

Dar Hannah, care nu a beneficiat niciodată de averea familiei și nu are nici o proprietate în numele ei, vede viața diferit.

Casa e pe numele soţului şi asta nu mă deranjează.

Nu am cerut niciodată să mă înscriu pe un nume comun. Poate... pentru că sunt obişnuit să nu caut proprietăţi, cele de 35 de ani se termină.Radio Europa Liberă