Curtea nedreaptă împotriva procesului de istorie

Libertatea chiar are un nume. Şi acest nume este războiul nesfârşit al poporului albanez cucerit de Serbia şi ulterior Iugoslavia pentru libertate. Acest război a culminat cu revolta armată a poporului nostru, condusă de marea reputaţie a Armatei de Eliberare a Kosovo. Lupta armată a adus implicaţiile comunităţii internaţionale şi, prin urmare, eliberarea Kosovo şi independenţa acestuia.

Nu există nici o îndoială că purtătorii de război, participanţii, şi cei care l-au ajutat cu scrisori de aur au numele lor scrise în istorie. Prin urmare, libertatea este numită după Kadri Veselini, Jakup Krasniqi, Rexhep Selimi, Sali Mustaf évei, Peter Shala, și alții precum Fadil Fazliu, Uniunea Smakaj, Isini Kila, Nasim Haradinaj, Haxhi Shala, Hysni Ngucates ale altora care au trecut și sunt încă în trecere prin Calvarul de la Haga.

Dar nu există nici o îndoială că un nume adecvat în toate procesele pe care Kosovo şi albanezii le-au adoptat este cel al lui Hashim Thaci. Numele său nu poate fi atins de istoria eliberării, creării statului şi consolidării ţării. În multe dintre aceste procese în care el a fost o gazdă am avut diferite gânduri politice, convingeri și concepte. Mulţi dintre ei încă mai cred că am avut dreptate. În unele cazuri, curajul de a intra în anumite procese precum Rambouille, independenţa Kosovo, i-a dat dreptate. Ceea ce îmi dă, de asemenea, în ochii mei, dimensiunea unui politician curajos şi vizionar este ultimul sprijin al conceptului de redefinire a graniţelor dintre Kosovo şi Serbia ca soluţie cea mai bună şi corectă la probleme nu numai între Kosovo şi Serbia, ci şi problema albanezo-sârbă din Balcani.

Nu este nimic mai grav decât să vedem simbolurile de libertate ale Kosovo în faţa băncii acuzatului. Nu ştiu care va fi verdictul final. Dar un lucru ştiu, că Curtea de Istorie a Omenirii şi cea a naţiunii albaneze, într-o zi aceşti oameni, aceşti lideri îndrăzneţi, vor fi plasaţi pe Panteonul Libertăţii Omenirii, pentru că libertatea fiecărui om, libertatea fiecărui popor este o contribuţie la libertatea umană universală, ţintită de când operaţiunea omului ca fiinţă socială.