Cel mai protejat om din Kosovo Osmani are gall” despre jurnalişti: Riscă vieţile fetelor mele.

Preşedintele kosovar Vjosa Osmani a reacţionat brusc la mass-media, care, potrivit acesteia, este persecutată şi a pus în pericol securitatea fetiţelor sale minore, publicând unde şi înregistrări fără autorizaţie.

În ce țară democratică se încadrează expunerea și riscul vieții copiilor în instituțiile libertății de exprimare? În nici unul, se spune Osman.

Preşedintele avertizează împotriva jurnaliştilor care raportează unde sunt educate fiicele şefului statului.

Voi lua orice măsuri legale pentru a-mi proteja copiii de aceşti aşa-zişi jurnalişti, care nu au intenţia de a informa publicul, dar riscă viaţa copiilor care nu au nici o vină, spune Osmani.

Postare completă:

CONDIȚIONALE - SUFFECTE DE DONARE, OBJECIALE, RISCURI PENTRU ARA DE CACUZĂ MEDIA BUCH WIZAV E STATELE DE STAT

Timp de cinci ani, fiicele mele au mers la şcoala publică. Îi sunt veşnic recunoscător profesorului lor de şcoală primară, care, precum şi oricărui alt elev, s-a asigurat că fetele noastre învaţă pe deplin şi fac primii paşi spre dezvoltarea lor profesională. Mulţumită restului personalului şcolar şi conducerii şcolii pentru cooperarea cu părinţii lor.

În ultimii cinci ani, precum și alți elevi din această școală, fiicele mele s-au confruntat cu probleme de canalizare, deficite de apă, curenți de încălzire, blocade de toaletă totale, lipsă de curățare de luni de zile, o lipsă de securitate la școală (cu aproximativ 4 mii de elevi la școală, aproximativ 40 de elevi într-o clasă), crize de mijloace periculoase de către unii elevi, și nici altul.

Dar niciodată, unii aşa-zişi jurnalişti (pentru oricare dintre ei ar fi şocaţi de activităţile ilegale pe care le fac, conform instituţiilor noastre de securitate), nu au scris niciodată că preşedintele ţării trimite copii la şcoala publică din Kosovo, în ciuda provocărilor majore cu care se confruntă această şcoală. Ei nu au scris niciodată despre mulţi alţi politicieni, în special pentru numeroşi jurnalişti care trimit copii la şcoli private, atât în interiorul cât şi în străinătate.

Singurul lucru pe care l-au făcut unii dintre aceşti aşa-zişi jurnalişti a fost să rişte siguranţa fetelor mele care au mers la şcoala publică în fiecare zi, publicând locul lor, sălile lor de clasă, înregistrarea neautorizată a feţelor lor, fără permisiune prealabilă, în ciuda vârstei lor minore, şi faptul că, aşa cum a prezis legea, şi aşa cum a fost cazul cu familiile altor preşedinţi, poliţia este prezentă. De asemenea, înregistrările neautorizate ale copiilor minori au încercat să facă acest lucru astăzi.

Desigur, poliţia este prezentă pentru că acest lucru este cerut de lege, şi conform propriei evaluări a poliţiei, fiicele mele intră în categoria de risc ridicat. Aceste legi nu au fost elaborate de mine şi această evaluare a riscurilor nu a fost făcută de mine. Această practică există în întreaga lume.

Dar ceea ce este clar este că o parte importantă a acestui pericol este cauzată doar de unii dintre aşa - zişii jurnalişti. În ce ţară democratică se încadrează expunerea şi riscul vieţii copiilor în poziţiile libertăţii de exprimare? Niciuna.

Copiii mici, oricine ar fi, nu sunt supuși interesului politic public, dar imaginile și înregistrările neautorizate în circumstanțe private cauzează pericolul unor atacuri, eliminarea eventualelor chidnapime, făcând publice rutinele și locațiile lor în ciuda evaluării poliției că acest lucru este contrar reglementărilor de siguranță.

Prin urmare, voi lua toate dispoziţiile legale pentru a - mi proteja copiii de aceşti aşa - zişi jurnalişti, care nu intenţionează să informeze publicul, ci să rişte viaţa copiilor care nu au nici o vină. Aceste înregistrări neautorizate, deseori până la nivelul persecuţiei, creează nu numai riscuri fizice, ci şi psihologice, cu consecinţe pe termen lung pentru copii.

Schimbarea locaţiei şcolii s-a făcut din cauza problemelor cauzate de nivelul de risc ridicat şi datorită schimbării locaţiei în care trăim, în timp ce şcoala Ismail Kemali este deja departe de casa noastră.

În cele din urmă, în calitate de preşedinte, nu am nicio competenţă unică în chestiuni legate de sistemul educaţional decât să ofer sugestii pe care le-am făcut în mod constant. Acestea se încadrează exclusiv la nivel local și central (comunicații). Acest lucru nu înseamnă că nu s-au făcut eforturi și îmbunătățiri, dar provocările sunt încă prea mari și constante.