Musliu pentru Osman: Copiii trebuie folosiţi ca scut împotriva criticilor publice

Potrivit lui Musliu, deplasarea copiilor de la o şcoală publică din cauza condiţiilor de infrastructură ar trebui să servească drept alarmă pentru acţiunile instituţionale, nu ca justificare pentru lipsa transparenţei. Ea adaugă că preocuparea pentru securitate este corectă, dar nu poate servi drept scut împotriva răspunderii publice.

Musliu subliniază că mass-media şi jurnaliştii nu sunt responsabili pentru situaţia şcolară, în timp ce preşedintele, chiar şi fără competenţă formală în educaţie, are o voce morală şi publică care poate afecta instituţiile pentru schimbare.

MP subliniază că, în loc să victimizeze și să atace mass-media, sunt necesare calm, transparență și responsabilitatea statului, deoarece copiii nu ar trebui să fie utilizați ca scut politic.

Postare completă:

Este tulburător, dar acum nu este surprinzător cum emoţiile şi poziţia familială sunt folosite pentru a evita responsabilitatea publică.

În declaraţia recentă a ţării, printr-o limbă dramatică şi încărcată emoţional, ea încearcă să reducă la tăcere criticile şi interesul public legitim numind-o "persecuţie" ” orice reflecţie mediatică care nu se potriveşte cu naratorul ei.

Pentru a fi clar: Nimeni nu are dreptul de a risca siguranța copilului, cu atât mai puțin minori. Dar nimeni nu are, de asemenea, dreptul de a folosi imaginea unui copil ca un scut de critici publice atunci când se ocupă cu deciziile, acțiunile sau comportamentul unei figuri de stat înalte.

În acest caz, președintele a ales să îndepărteze copiii de o școală publică din cauza condițiilor severe de infrastructură, o mișcare care, pentru un cetățean comun, este în fiecare zi, dar pentru un președinte, ar trebui să fie o alarmă pentru acțiunea instituțională, nu secretul personal.

În loc să alerteze și să caute responsabilitatea pentru realitatea tristă a sistemului public de învățământ, pe care o estimează doar “ex1> Preşedintele decide să revină la victimizarea emoţională, acuzând presa că riscă siguranţa copiilor ei.

Subliniem: preocuparea privind securitatea este corectă, dar nu poate fi o scuză pentru lipsa de transparență și responsabilitatea publică.

Sunt mass-media responsabile pentru situația de la școală “Ismail Kemali”?

Jurnaliştii sunt vinovaţi de faptul că preşedintele, deşi nu are competenţe formale în educaţie, are o puternică voce morală şi publică pe care nu o foloseşte pentru a şoca instituţiile care chiar au puterea de a schimba situaţia?

Este raportarea despre deplasarea copiilor ei de la o școală publică către alta din cauza condițiilor mizere un costum “sau o realitate care ar trebui să fie toate distrase?

Preşedintele uită că de cinci ani consecutivi prezenţa copiilor ei a fost promovată public într-o şcoală publică ca simbol al simplităţii, umilinţei şi al asocierii cu cetăţenii. În prezent, când realitatea nu poate îmbunătăți sistemul educațional, această alegere devine un risc de securitate “și “încălcare a legislației”.

Nu putem iubi atenţia publicului numai atunci când ni se potriveşte şi îl numeşte atac când demască ipocrizie.

Pentru final, modul în care este etichetat este alarmant, așa-numitul jurnalist”, fiecare voce critică, un dispreț deschis pentru una dintre cele mai fundamentale instituții ale democrației: mass-media liberă.
Într-o societate democratică, jurnaliştii nu răspund în faţa preşedintelui din contră, ci în faţa cetăţenilor, prin intermediul acestora.

Deci, în loc de victimizarea și atacarea mass-media, calm, transparență și responsabilitatea statului sunt necesare. Deoarece copiii nu sunt vinovaţi, dar nu sunt un scut al responsabilităţii politice./Periscopi/