Alianţa care a construit libertatea astăzi sub încercare

În luna mai a acelui an, liderul politic albanez kosovar Ibrahim Rugova a fost întâlnit la Casa Albă de către preşedintele SUA, Bill Clinton, pentru a arăta persecuţia cu care se confrunta poporul său.

Am solicitat Statelor Unite să se facă ceva urgent pentru stoparea violenţei şi a atacurilor din Kosovo. Cea mai bună soluţie este un Kosovo independent, a declarat Rugova după întâlnire.

Conflictele dintre forţele sârbe şi albanezi care au preluat armele au crescut zilnic. Victimele civile aprofundau criza pe măsură ce diplomaţia SUA se adâncea în joc.

Întâlnirile, conversaţiile intensive, condiţiile diplomatice şi încercările la acord au fost reînnoite săptămâna aceasta în lumina reflectoarelor de către James Rubin, pe atunci secretar de stat adjunct al SUA în timpul mărturiei sale către Camerele Speciale de la Haga.

“a fost o încercare dramatică de a aduce pacea şi de a preveni ceea ce ne-am temut că va fi marele masacru al albanezilor kosovari printr-o conferinţă de pace”, a declarat Ruby.

Conferinţa de pace de la Rambouille a eşuat: partea sârbă a respins acordul propus de Occident, în timp ce partea kosovară a fost de acord. Astfel, Statele Unite -- după cum a reamintit Rubin -- şi-au îndeplinit promisiunea faţă de reprezentantul de război al Kosovo, Hashim Thaci, că dacă Serbia nu va semna, SUA va lansa o campanie militară.

Prima aeronavă a NATO a crescut în aer la 24 martie 1999 pentru a marca începutul unui capitol crucial pentru Kosovo.

America are obligația de a rămâne aproape de aliații noștri atunci când încearcă să salveze vieți nevinovate și să păstreze pacea, libertatea și stabilitatea în Europa. Aceasta este ceea ce facem în Kosovo”, a declarat Clinton în acea seară într-un discurs adresat naţiunii.

Şaptezeci şi opt de zile de bombardamente au dus la retragerea forţelor sârbe şi eliberarea Kosovo. Statele Unite au intrat pe teren cu mii de soldaţi care făceau parte din misiunea NATO de menţinere a păcii şi au înfiinţat cea mai mare bază militară din Balcani.

Ani de zile, SUA a stat alături de Kosovo, devenind principalul susţinător al independenţei sale.

Statele Unite au recunoscut oficial Kosovo ca stat suveran şi independent. În declaraţia de independenţă, Kosovo a promis cele mai înalte standarde de democraţie, inclusiv libertatea, toleranţa şi justiţia pentru cetăţenii tuturor etniilor”, a declarat la acea vreme preşedintele american Geroge W. Bush la două zile după ce Kosovo şi-a declarat independenţa în 17 februarie 2008.

În cei 27 de ani care au trecut de la 1998, Statele Unite au investit peste două miliarde de dolari în Kosovo, sprijinind totul de la reformele statului de drept la combaterea extremismului violent şi a eforturilor de integrare în structurile euro-atlantice.

Astăzi, viziunea nu mai putea fi diferită. Cel mai apropiat aliat al Kosovo de ani de zile a suspendat dialogul strategic planificat menit să aprofundeze relaţiile bilaterale. Aceasta a legat decizia de acţiunile guvernului actual al Kosovo şi de tensiunile tot mai mari din ţară. Dar guvernul a respins criticile.

Nostru “Acţiunile noastre, legale şi constituţionale, au fost în serviciul eliminării destabilităţilor. Stabilitatea de care ne bucurăm astăzi este rezultatul natural al statului de drept și ordinii publice”, a scris purtătorul de cuvânt interimar al guvernului, Kryeziu Progress, pe Facebook.

Şi la o săptămână după suspendarea dialogului strategic, însuşi Primul Ministru în exerciţiu Albin Kurti a reacţionat, care a declarat că relaţiile cu SUA nu au fost încălcate, dar a recunoscut că există anumite diferenţe “de atitudini.

Pentru fostul ambasador american în Kosovo, Jeffrey Havenier, suspendarea dialogului strategic a fost rezultatul frustrării adunate împotriva guvernului lui Albin Kurti în ultimii doi ani.

Frustrarile au inceput din cauza unor masuri care au fost percepute ca necoordonate si in detrimentul comunitatii sârbe ʹ ca eliminarea dinarului sau inchiderea mai multor institutii din Serbia si au culminat cu critica asprua pe care Kurt a facut-o asupra unora dintre judecatile sale.

Dialogul strategic permite o cooperare mai intensă și mai profundă. Funcţionează astfel: delegaţiile merg la Washington, sau delegaţiile vin la Pristina; Guvernul SUA aduce oameni de la Departamentul de Energie, Departamentul Apărării, Departamentul Agriculturii, Departamentul de Comerţ... Într-un fel, întregul guvern lucrează pentru consolidarea relaţiei. Deci pierderea acestei opțiuni este o pierdere uriașă, spune Havenier pentru Radio Europa Liberă.

Reţelele sociale au dominat comentatorii care au acordat accesul actualului guvern al Kosovo, declarând că “care amestecă America, a rămas doar deşertul. Alții au mers chiar mai departe, spunând că “nu am văzut niciodată păr”, sau munca ta “greu, 26 de ani, te joci pisica cu “

Însă unii observatori din regiune care spun că Kosovo, în faţa revendicărilor teritoriale ale Serbiei şi a disputelor nerezolvate cu aceasta, nu ar trebui să testeze sprijinul SUA.

Sprijinul SUA este esenţial în multe privinţe, dar cel mai important se referă la prezenţa soldaţilor americani pe teren. Kosovo ar dori să le ţină acolo. Şi, cred că ar trebui să fie acolo, spune de programul Free Europe Radio Expose Daniel Cerwer, profesor la Universitatea Johns Hopkins.

În momentul în care Pentagonul va anunţa o reducere considerabilă a forţelor americane din Europa, Charles Kupchan, al Consiliului pentru Relaţii Externe din Washington, declară că este în interesul Kosovo şi Kurti să menţină o relaţie puternică cu Statele Unite.

Cred că ar fi iresponsabil şi autodistructiv dacă guvernul din Kosovo ar continua să ia măsuri care să afecteze relaţiile cu o ţară care a fost atât de puternică un susţinător”, declară Kupchan.

Cât despre posibilitatea navigării Kosovo în sine, fără sprijinul american puternic, Havenier lasă decizia asupra cetăţenilor, dar adaugă acest lucru:

Dacă aş fi un lider politic al Kosovo, aş fi foarte atent să nu fac nimic care ar afecta sau ar afecta negativ relaţia mea cu Statele Unite.

Într-un sondaj realizat de Institutul Republican Internaţional (IRI) în perioada mai-iulie a acestui an, 77% dintre respondenţii din Kosovo au declarat că consideră SUA cel mai important aliat al ţării lor.

În acelaşi sondaj, 38% dintre cetăţeni au declarat că ţara are nevoie de o schimbare a liderilor politici cheie şi a partidelor aflate la putere, în timp ce 44% au declarat că favorizează îmbunătăţirea situaţiei economice şi a justiţiei sociale.

Analiştii avertizează că ambele părţi trebuie să meargă cu atenţie, deoarece orice vid creat de răcirea sprijinului american pentru Kosovo poate fi exploatat de puteri rău intenţionate precum Rusia şi actorii lor de pe teren, şi nici una dintre părţi nu va fi exploatată.

Kosovo poate menţine relaţii bune cu Europa şi SUA numai dacă se vede că negociază cu încredere şi constructiv, pentru a avansa regiunea”, Kupchan declară Radio Europa Liberă.

Serwer sugerează că Kosovo consolidează relaţiile cu alţi aliaţi, în special într-un moment în care, după cum se spune, SUA este distrasă de alte priorităţi globale. Menţionează în mod specific Japonia, Coreea de Sud, Grecia.

Există şi alte opţiuni, deşi nimeni nu e la fel de bun ca americanii. Dar dacă uneşti un grup de prieteni, poţi compensa cumva pierderea atenţiei americane. Nu sunt sigur dacă guvernul kosovar face acest lucru şi este dificil pentru un guvern aflat în funcţie să facă acest lucru”, declară Cerwer.

Conversatorii REL avertizează că cooperarea în numele independenţei poate fi periculoasă. Acestea subliniază că coordonarea cu aliaţii şi partenerii internaţionali nu încalcă suveranitatea, ci este instrumentul esenţial pentru menţinerea acesteia şi asigurarea stabilităţii.

Exemple globale precum întâlnirea organizată luna trecută de preşedintele SUA, Donald Trump, cu liderii europeni pentru criza din Ucraina, arată în mod clar că cooperarea nu este doar recomandabilă, ci şi necesară.

Preşedintele kosovar Vjosa Osmani a promis că se va angaja cu administraţia preşedintelui american Donald Trump pentru a consolida şi proteja alianţa cu SUA, despre care a spus că “a fost întotdeauna în numele poporului nostru, al securităţii naţionale, al stabilităţii regionale şi al integrării euro-atlantice”.

Clinton, Albright, Bush, Biden Toate numele sunt sculptate astăzi în spaţii publice din Kosovo.

Când au trecut aproximativ cinci luni de eliberare, Clinton s-a dus în Kosovo pentru a cunoaşte oameni care şi-au pus încrederea în el. Printre mulţimile încântate, el a recunoscut că iertarea este dificilă, dar a spus că este important să creăm o pace durabilă.

Nimeni nu te poate forţa să ierţi pentru ce ţi-a fost făcut. Dar trebuie să încerci, Clinton a spus în noiembrie 99./ Periscopi/