KMDLNj: De ce atâtea sinucideri în Kosovo?

KMDLNj într-o reacție la mass-media a subliniat că în 48 de ore șase persoane și-au pierdut viața în circumstanțe suspecte au fost, respectiv, suspiciuni că s-au sinucis.

Citiţi reacţia completă:

De ce atâtea sinucideri în Kosovo?

În 48 de ore, şase persoane şi - au pierdut viaţa în împrejurări suspecte, respectiv, acuzaţiile au fost că s - au sinucis, cu arme de foc sau cu încredere în sine. În cele din urmă, cauzele morții descrise ca fiind suspecte numai după rezultatele autopsiei de către experți legali.

Creşterea acestor cazuri reprezintă o preocupare serioasă de îndată ce ne confruntăm cu consecinţele, nimeni nu are măsuri preventive.

Nimeni din Kosovo nu a făcut o cercetare serioasă şi profesională privind cauzele care afectează creşterea acestui fenomen, după care acesta va fi construit pe strategii de prevenire.

Kosovo, ca ţară ieşită din război, a trebuit serios să se ocupe de această problemă pentru a tăia termenul posttraumatic, acest fenomen spune că este normal după sfârşitul războiului în ţările în care a existat război.

Surprinzător, există mai multe cazuri de sinucidere la 26 de ani după terminarea războiului decât în perioada de după terminarea războiului.

Potrivit KMDLNj, situaţia economică tensionată, creşterea şomajului, lipsa de tratament a cazurilor identificate cu sinucideri, lipsa solidarităţii sociale, lipsa sau insuficienţa instituţiilor de stat pentru a ajuta aceste cazuri, pierderea speranţei, costurile inaccesibile pentru întreprinderi şi presiunea continuă pentru riscul de război sunt principala cauză a creşterii numărului de sinucideri.

Acest fenomen este în creștere în grupurile marginalizate care au fost marginalizate de stat ca pensionari și veterani de război, în timp ce un număr mai mic merge la oameni de afaceri care nu au nici un sprijin sau protecție a legii.

KMDLNI îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că acest fenomen nu este gestionat în mod serios de instituţii care au un mandat legal pentru protejarea drepturilor omului cu mult timp în urmă, că principalul drept al omului asupra căruia toate celelalte drepturi, dreptul la viaţă, garantat de toate documentele internaţionale şi naţionale privind drepturile omului sunt grav periclitate.

Cu imposibilul, obiectivul sau obiectul statului de a asigura protecţia şi asistenţa medicală a cetăţenilor, statul, fără temei juridic, aplică eutanasia sau moartea asistată.