Modul în care schimbările mondiale pot aduce o nouă recunoaştere Kosovo

Pe scena globală, Kosovo încă încearcă să-şi afirme ţara. Chiar şi după aproape 18 ani de independenţă, multe state membre ale lumii islamice nu o recunosc, în timp ce diplomaţia sa pare adesea fragmentată şi neclară.

Anul acesta, preşedintele Vjosa Osmani, care deţine responsabilitatea pentru politica externă, a confirmat recunoaşterea Kosovo de către trei state: Kenya în martie, Sudan în aprilie şi Siria în octombrie.

Ultima dată când Kosovo a obţinut trei recunoaşteri într-un an a fost 2015: din Insulele Cook, Antigua şi Barbuda şi Niue. În acest deceniu, până în acest an, ţara a primit doar şase noi recunoaşteri.

Guvernul lui Albin Kurti, care a condus în ultimii patru ani, la programul de guvernare pentru 2021-2025, a scris că Republica Kosovo își va consolida subiectivitatea internațională. Acest lucru se aplică atât eforturilor de recunoaștere, cât și relațiilor diplomatice bilaterale, apartenenței la organizații internaționale, cooperării economice, schimburilor culturale și întregului spectru de cooperare bilaterală și multilaterală”.

Și, aproape la sfârșitul mandatului, în decembrie 2024, Kurt a încercat să relaționeze criticile privind lipsa de noi recunoașteri, argumentând că nu făceau parte din promisiunile de campanie.

Ştiu că am fost criticaţi pentru că nu avem noi recunoaşteri, dar trebuie să înţelegeţi un lucru fie liberalizarea vizelor, fie noi recunoaşteri pe care nu le-am promis în campanie. Am spus ocuparea forței de muncă și justiție în campanie. Prin urmare, trebuie să ne măsurăm în comparație cu jurămintele pe care le-am depus în campania din 2021 și în programul guvernamental mai mult decât”, a declarat Kurti la momentul respectiv.

Free Radio Europe a solicitat informații cu privire la activitățile, prioritățile și oportunitățile lor pentru orice nouă recunoaștere, dar nu a primit niciun răspuns.

Pe site-ul MPJD, 120 de ţări recunosc Kosovo din întreaga lume, dar numărul relativ scăzut de state musulmane se remarcă. Dat fiind că Kosovo însuşi este o ţară predominant musulmană, aşteptările ar fi ca sprijinul acestor state să fie mai larg.

Cu toate acestea, independenţa declarată în 2008 a fost recunoscută de puţin peste jumătate din cele 57 de state membre ale Organizaţiei de Cooperare Islamică. Înainte de recunoașterea Sudanului și Siriei în acest an, ultima țară majoritară musulmană care a recunoscut Kosovo a fost Bangladesh în 2017.

Fostul ambasador kosovar în Italia, Albert Prenkaj, declară că identificarea puternică a Kosovo ca proiect american, într-o perioadă în care Washingtonul a avut relaţii tensionate cu multe ţări islamice, a fost adesea împotriva intereselor regionale ale acestor state. Potrivit lui, factorul religios nu a cântărit deloc.

De fiecare dată când am prezentat elementul islamic, l-am prezentat ca ceva special, ca Islam secular, dar pe care ţările islamice nu îl acceptă pentru că au cel mai profund Islam în societate. Nu e pentru noi... dar de fiecare dată când am apărut aşa, nu am fost văzuţi ca fiind serioşi, spune Prenkaj despre programul Free Europe Radio Expo.

Cercetătorii Butrint Berisha, care a practicat relaţiile internaţionale la Universitatea Tartu din Estonia, declară că factorul istoric a jucat un rol important. Potrivit acestuia, Serbia a moştenit legăturile largi ale fostei Iugoslavii cu ţările arabe, africane şi asiatice, care continuă să exploateze astăzi pentru a preveni progresul relaţiilor Kosovo cu lumea islamică.

În plus, Belgradul a fost de asemenea implicat într-o campanie de recunoaştere a Kosovo, care, potrivit oficialilor sârbi, a adus unele rezultate, deşi nu au fost niciodată confirmate de autorităţile kosovare.

Berisha subliniază, de asemenea, că multe state, pe lângă influenţa externă, au propriile provocări, făcându-le mai precaute în privinţa recunoaşterii Kosovo.

Cred că e cea mai bună ilustrare. Pe teren avem de-a face cu o invazie a Saharei Occidentale de către Maroc [dar ONU consideră o problemă nerezolvată]. Prin urmare, state ca acesta care au probleme în controlul teritoriului lor în ţară sunt mult mai reticente în a recunoaşte Kosovo. Acest lucru se aplică nu numai statelor lumii islamice, ci și la nivel global într-un timp general”, spune Berisha despre Expose.

Recunoaşterea Kosovo din Siria a venit după schimbarea regimului şi a crescut influenţa SUA în regiune.

Ambii experţi remarcă faptul că Kosovo ar trebui să beneficieze de aceste schimbări globale pentru a-şi promova interesele. Aceştia sugerează că Libanul ar putea fi următoarea ţară musulmană majoritară pentru lobby, deoarece există acum un guvern funcţional şi se află din ce în ce mai mult în centrul atenţiei SUA. De asemenea, Azerbaidjanul, în urma acordului încheiat cu Armenia, este considerat un obiectiv realist al noii recunoaşteri.

Free Europe Radio a contactat ministerele externe ale ambelor ţări prin e-mail pentru a întreba dacă au în vedere posibilitatea recunoaşterii Kosovo, dar nu a primit niciun răspuns.

Fostul diplomat Prenkaj declară că Kosovo, în special în ultimii ani, nu a urmat o strategie durabilă care să apară ca actor de încredere pe scena internaţională. Lipsa coordonării dintre Preşedinţie, guvern şi MpJD, dar şi cu principalii aliaţi americani, Marea Britanie şi Turcia, a slăbit campania pentru noi recunoaşteri, potrivit acestuia.

E politica ad hoc. Am mai spus că Kosovo, într-o perioadă deja, nu are nicio politică externă, deoarece a pierdut şi coordonarea cu statele prietenoase”, potrivit acestuia.

În 2008, când Kosovo şi-a declarat independenţa, atunci prim-ministrul Hashim Thaci a promis recunoaşterea din 193 de state, care au fost traduse în toate statele membre ale organizaţiei Naţiunilor Unite, plus un alt stat. Cu toate acestea, Kosovo rămâne încă departe de acest obiectiv.

Ţara nu este recunoscută nici de două state din Balcanii de Vest, Serbia şi Bosnia şi Herţegovina, precum şi de cinci state ale Uniunii Europene: Grecia, Spania, România, Slovacia şi Cipru.

În termeni instituţionali, Kosovo a reuşit să se alăture organizaţiilor precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, dar nu a intrat în U NESTO, Interpol, Consiliul Europei, ONU şi altele.

Experţii sunt de acord că Kosovo trebuie să construiască o strategie multiplanificată şi durabilă pentru recunoaşterea internaţională. Pe lângă diplomația tradițională, Berisha recomandă, de asemenea, exploatarea parteneriatelor economice și a actorilor nestatali, precum ONG-urile și celibatarii.

Încerc să apăr argumentul că există o mulţime de spaţiu în statele care nu pot ajunge la Kosovo chiar şi în cazurile în care recunoaşterea nu este posibilă pentru a avansa rapoartele economice cu aceste ţări. Desigur, lumea musulmană, dar alte țări din Africa, Asia, America Latină. Cu cât vor exista mai multe parteneriate, cu atât vor exista mai multe oportunități pentru oameni, chiar și pentru afaceri”, spune Berisha.

Atât Prenkaj, cât şi Berişa subliniază că noua recunoaştere rămâne esenţială pentru Kosovo, deoarece demonstrează stabilitatea statului şi rolul acestuia ca factor de stabilitate în regiune.

Berisha recunoaşte că dezbaterea dintre politica externă şi politica internă este inevitabilă, dar pentru a ilustra importanţa recunoaşterii, el aduce şi exemplul teritoriului palestinian, recunoscut de mai multe ţări decât Kosovo, dar care continuă să fie instabil din cauza conflictului cu Israelul. Potrivit lui, chiar şi în astfel de cazuri, numărul recunoaşterilor păstrează importanţa sa ca instrument simbolic şi diplomatic, în ciuda realităţii complicate de pe teren.

În acest context, Berisha reaminteşte că procesul de statalitate al Kosovo a fost construit istoric pe ideea recunoaşterii internaţionale.

“Cred că proiectul de stat kosovar, nu numai independenţa declarată în februarie 2008, ci din anii 1990, s-a bazat pe recunoaşterea internaţională. Aşadar, este un lucru pe care Kosovo îl caută încă din anii 1990 şi nu există niciun motiv pentru a avea o schimbare a accesului sau a gândirii”, spune el.

Într-o lume în care alianţele se schimbă rapid şi concurenţa diplomatică este în creştere, experţii subliniază că noul guvern al Kosovo va trebui să construiască o strategie coordonată cu aliaţii, având, de asemenea, capacitatea de a se adapta şi de a acţiona rapid ori de câte ori se deschid noi oportunităţi, cum ar fi cazul Siriei, ca urmare a schimbării regimului. În diplomaţie, timpul este la fel de important ca viziunea. / REL//Periscopi/