Arhiva crimelor din Serbia: nu am încredere în statul în sine, Tutsi în alte înregistrări.

Potrivit lui, singurele masacre care nu sunt înregistrate de el sunt cele ale lui Meya, documentate de fraţii Buqpay din Tropo, şi sacrificarea lui Poklek din Drenas.

Shala a indicat că peste 10 materiale terabiste şi sute de fotografii documentează crimele sârbeşti la Institutul de Crime de Război. Totuşi, el spune că nu se simte apreciat sau protejat de instituţiile statului.

Au luat rahat, ei iau mândrie în munca mea. De aceea am lăsat-o în mâinile lor. Nu am încredere în statul în sine, Tutsi predarea în alte înregistrări de”, el a spus în clanul Cosova.

Shala a subliniat că peste 2000 de ore de înregistrare au fost trimise şi la Curtea Specială de la Haga, unde procesul este în desfăşurare împotriva foştilor lideri ai Armatei de Eliberare a Kosovo.

A spus că s-a simţit ameninţat de mult timp din cauza materialelor pe care le posedă şi a muncii pe care a depus-o în documentarea crimelor de război. Potrivit lui, el a călătorit chiar de la Drenica la Pristina în veste antiglonţ.

“Trebuie să iau eu însumi înregistrarea, cu viața mea în pericol, pentru că eu nu cred că există ceva de făcut în viitor pentru aceste crime”, a spus Shala. /Periscop/