Fiica lui Ismail Kadare îşi aminteşte de întâlnirea istorică a tatălui ei cu Hashim Thaci

Fiica lui Ismail Kadare, Besiana, a reamintit întâlnirea tatălui ei cu fostul președinte Hashim Thaci în martie 1999.

Printr-un post de Facebook, Besiana a separat fragmente din cartea tatălui ei, “Ra acest mort și ne-am uitat la”, în cazul în care omul târziu, Ismail Kadare, a descris întâlnirea cu Thaci, a transmis Klankosova.tv.

Besiana spune că şi ea a fost prezentă în acea seară istorică.

Poşta completă a lui Besiana Kadare:

Am fost de asemenea prezent în acea seară istorică când Thaci a venit la casa noastră, pe bulevardul Saint-Michelle 63 (unde va fi pusă placa memorială), să-l consulte pe tata...

18 martie

Seara târziu, Hashim Thaci îşi exprimă dorinţa de a mă vedea. Vine la miezul nopţii cu Rama Buya şi translatorul delegaţiei, Beauty Johnbal. Vorbim o dată faţă în faţă. În camera alăturată, oamenii familiei mele, cei doi asociaţi ai lui Thaci şi ambasadorul albanez la Paris beau cafea. Gărzile secrete franceze de poliţie sunt peste tot pe scări.

Thaci e liniştit. Desigur, el a decis să semneze, dar există multe presiuni. În Kosovo, A. Demach continuă să stârnească resentimente împotriva delegaţiei, numindu-i chiar trădători. Unii dintre comandanţii KLA pot crea probleme din nou.

Thaci menţionează scrisoarea pe care am adresat-o delegaţiei din Ramboullett, precum şi scenariul “Căpitan albanez”, pe care am publicat-o trei zile mai târziu. El spune că încearcă să înveţe lecţii din orice critică, dar situaţia nu este atât de simplă. El îmi pune o întrebare care este, în acelaşi timp, o cerere: ar trebui să semnez acordul în seara asta, eu, ca scriitor albanez, susţin acest act public?

Fără ezitare, am răspuns că îl voi sprijini. Chiar şi de atunci.

Nu mai vorbeşte faţă în faţă. Invităm pe toată lumea în sufragerie. Sunt de două ori fericit. Unu, gata. În al doilea rând, deoarece în această consultare a luptătorilor kosovari cu un om al culturii, văd un semn bun. Ce calomnie! KLA. Explorarea propagandei sârbe, din ziarele ruseşti, dintr-o parte a presei occidentale, de către ultrafizicienii albanezi.

Ei, cu acest gest, arată că, în ciuda tulpinilor inevitabile ale unei gherile balcanice, au o doză puternică de idealism, o măsură care îi leagă de viitor, de civilizaţia europeană.

Cu puţin timp în urmă, în presa albaneză, la adresa Press Kosovo”, am exprimat opinia că mişcarea de eliberare a Kosovo trebuie să facă parte din emanciparea europeană. Familia popoarelor continentului trebuie să primească acest mesaj. Şi răspunde.

23 martie

Javier Solana, zdruncinat faţă în faţă şi zgomotos că eu cred că e slab, anunţă că a ordonat ca Iugoslavia să fie bombardată. Apoi se îmbrățișează într-un mod ciudat cu o măsură de simpatie cu cei de alături.

Îi înţeleg şocul. E ceva legat de moarte dintr-o biserică, un clopoţel mortar pe care îl vedem la televizor.

Ultimii observatori ai O'S UES pleacă din Kosovo. Cei care l-au protejat, care l-au iubit, pleacă. William Walker. Sute de altele, inclusiv prietenul nostru francez Miriam Gaume. Încerc să ghicesc ce se întâmplă. După fiecare maşină în mişcare, Kosovo trebuie să devină şi mai surd. Abandonat la mila destinului. Fără martori. Aşteptăm cu nerăbdare această oră, iar acum arată ca botezul. Pentru că am fost implicat în această lucrare, cred că e mai puternică. Angoasa necunoscutului domină totul. Scena e goală.

Nu trebuie să ne minţim singuri. Pleacă pentru că nu poate fi decât o nenorocire. Doar să fie scurt. Kosovarii simt asta cu siguranţă. Întotdeauna au ştiut de când au luat-o pe aici. Acest lucru face sacrificiul lor chiar mai mare. Printre tăcere, un întreg popor este dispus să pună capul pe un sater. Pentru a plăti preţul libertăţii.

Nu asta li se întâmplă tuturor.

Word luat din cartea “R Kadare.